Leapşa: 10 lucruri care îmi plac și 10 lucruri care nu-mi plac

Mi-a plăcut mult ideea acestei lepşe pe care am văzut-o la mai multe bloggeriţe pe care le urmăresc cu drag. M-am bucurat când Anca mi-a pasat-o şi mie. Chiar îmi era dor de  o leapşă!

 

LIST
Sursa – Pinterest

O să încep cu 10 lucruri care îmi plac, încerc mereu să nu acord multă atenţie celor care nu îmi plac, astfel , să minimizez efectul pe care îl au asupra mea.

  1. Dimineţile – în special cele de vară;
  2. Cafeaua – în special dimineaţa;
  3. Italia, cu tot ce cuprinde ea: locurile fascinante, încărcate de istorie, artă şi mister, muzica, mâncarea, limba;
  4. Animalele;
  5. Lacurile, în special cele dintre munţi;
  6. Să citesc;
  7. Să stau la poveşti cu oameni deschişi şi sinceri;
  8. Bunătatea;
  9. Să dansez;
  10. Primăvara, vara – tot anul dacă se poate.
summer
Sursa – internet

Inevitabil, fiecare avem şi lucruri care nu ne plac. După cum spuneam, încerc să le evit, să nu le dau o mare importanţă – liniştea e mult mai importantă decât analiza, în multe situaţii.

  1. Răutatea premeditată, mascată de „bune intenţii”  precum şi orice altă formă o îmbracă;
  2. Minciuna – chiar şi cea menită să menajeze sentimente;
  3. Frigul – brrrrrr!
  4. Zgomotul – indiferent de sursa lui (trăncaneala inutilă, un ton prea ridicat,muzica prea tare, cel produs de diverse instrumente de lucru );
  5. Superioritatea si autosuficienţa, mai ales cele nejustificate. Eu cred că ar trebui să nu existe, dar, na…;
  6. Prostia;
  7. Etichete si statuturi;
  8. Pesimismul;
  9. Iarna – deşi sunt nascută în acest anotimp;
  10. Ploaia prea multă si noroiul.

În mare, cam acestea ar fi lucrurile care îmi aduc bucurie si liniste, dar şi cele care îmi aduc sentimente negative. Dar, cum viaţa e şi cu bune şi cu rele, trebuie să jonglăm cu ele, astfel încât să creăm un echilibru. Predau leapşa  Laurei şi Ruxandrei, dar nu numai. Dacă vă place ideea acestei lepşe, puteţi să o preluaţi.

 

„Omul frumos tinde spre desăvârşire. Dacă nu poate vorbi împotriva urâtului, tace, dar în tăcerea lui e un refuz hristic a tot ccea ce însemnă urât.” Dan Puric.

 

love
Sursa – internet

Anul în care te-am întâlnit – Cecilia Ahern

„Transformarea din crisalidă poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. A mea a durat un an. Și chiar dacă am devenit persoana care sunt acum, sufăr o transformare și mai mare, una pe care n-o s-o recunosc decât atunci când, privind în urmă, o să întreb: „Cine era fata aia?” Evoluăm în mod constant. Presupun că am știut asta dintotdeauna, dar tocmai din acest motiv mi-a fost frică că mă opresc. Ironia sorții a făcut să mă mișc cel mai mult atunci când în sfârșit m-am oprit. Acum ştiu că nu ne oprim niciodată cu adevărat, călătoria nu e niciodată încheiată, pentru că înflorim mai departe, aşa cum i se întâmplă omizii care, atunci când crede că lumea s-a sfârşit, devine fluture.”

cecilia

Cecilia Ahern este, fără doar şi poate o maestră în construirea de poveşti în care ne regăsim fiecare  într-un anumit moment al vieţii noastre. Anul în care te-am întâlnit ne pune faţă în faţă cu una dintre cele mai frecvente „afecţiuni” ale zilelor noastre – cea de a da sens vieţii prin ceea ce facem la nivel profesional, deconectându-ne de cei din jur şi chiar de noi înşine. La fel face şi Jasmine care, la 33 de ani are un palmares profesional impresionat – crează afaceri de succes pe care le vinde. Prinsă într-un ritm nebun, nu mai are timp pentru nimic.

„Aveam cinci ani când am aflat că o să mor.”

Aşa îşi începe Jasmine povestea. Iminenţa sfârşitului o propulsează într-o viaţă în care nu vrea să piardă nimic – asta doar la nivel profesional, aspect pe care ea îl consideră cel mai important pentru definirea sa ca om. Aşa că, în momentul în care este pusă în stand by pentru un an, nu are cum să mai evite întâlnirea cu ea însăşi, prin prisma timpului liber pe care îl are pentru a  medita, dar şi prin cea a vecinului sau, Matt pe care îl antipatizează, fără a-l cunoşte însă. Şi-a format părerea despre el în urma emisiunilor radio  cu subiecte sensibile şi controversate pe care le realiza, precum şi prin felul în care, din cauza alcoolului şi-a adus familia şi cariera în pragul destrămării. La fel ca Jasmine, şi  Matt este pus pe tuşă. Acum, cei doi au în comun o vacanţă de grădină, atât la propriu, cât şi la figurat. În această perioadă  ajung să se cunoască, chiar să se şi împrieteneasca. Matt are un rol foarte important în transformarea lui Jasmine,aşa cum veţi descoperi citind cartea.

„Continui să sap în grădină, şi pe măsură ce sap mai adânc în pământ, sap mai adânc şi în mine.”

Timpul petrecut în grădină o ajută pe Jasmine să se întorcă la rădăcini, să îşi reconsidere viaţa, relaţia cu famila şi rolul pe care îl are ea până la urmă. O descoperim şi pe sora sa, Heather, care suferă de sindrom Down. Un personaj pe care eu l-am îndrăgit foarte mult – o forţă. Pentru Jamsine, sora sa este cea mai importană fiinţă din lume – căutând tot timpul să o protejeze, mai ales că şi-au pierdut mama de mici. O relaţie frumoasă, emoţionantă. Dar, care dintre ele are, de fapt nevoie de îndrumare?

„Heather nu a avut nevoie de mine. Poate că eu sunt cea care se agaţă de ea, căutând ajutor , căutând să scap din propria lume. În loc să-mi trăiesc viaţa, am luat rolul de supraveghetoare şi mamă a ei.”

O poveste a renaşterii,  a regăsirii. Ceea ce iniţial părea un dezastru – lipsa activităţii profesionale, a fost de fapt o periodă numai bună pentru introspecţie, pentru o transformare binevenită în viaţa lui Jasmine. Una care îi aduce echilibrul şi dragostea. Monday este un alt personaj apărut în viaţa ei pentru a contribui la  marea transformare.

E ca şi atunci când faci un puzzle. Pui persoana potrivită la locul potrivit. Uneori oamenii nu sunt în locul în care ar trebui să fie.

Deşi dramatică, autoarea relatează povestea într-o manieră plină de umor, care, parcă ne transmite să fim mai puţin prăpăstioşi, să facem chiar haz de necaz, să luăm lucrurile aşa cum vin, şi să le dăm de cap. De asemenea, ne îndeamnă la a ne privi adânc în suflet, la a ne uita atent în jur – suntem ceea ce credem că suntem, suntem exact unde ar trebui să fim?

„E mai bine să ne mişcăm , să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

 

 

Albastru pur – Tracy Chevalier

„Ştii cum se întâmplă când îţi cumperi un album muzical şi esti obsedat de el o vreme şi-l asculţi tot timpul şi ştii toate cântecele de pe el. Şi crezi că-l cunoşti foarte bine şi înseamnă ceva deosebit pentru tine. Pe urmă, într-o bună zi încetezi să-l mai asculţi – fără nici un motiv. Nu e o hotărâre conştientă. Pur şi simplu brusc nu mai simţi nevoia să-l asculţi. Nu mai are aceeaşi forţă. Poţi să-l auzi şi să ştii că sunt tot cântece bune, însă şi-au pierdut vraja ce-o exercitau asupra ta.”

albastru pur

Albastru pur este o poveste încărcată de dramă,  învăluită în mister şi simbolistică. Amprenta spirituală este una puternică, firul narativ gravitând în jurul Fecioarei Maria, a veşmântului  Ei de un albastru magic. Culoarea capătă conotaţii premonitorii şi decisive în viaţa protagonistelor – Isabelle du Moullin şi Ella Turner, la distanţă de câteva secole. Povestea se divide în două planuri temporale, trecut şi prezent. La Rousse, din cauza părului roşu, asociat cu vrăjitoria de către comunitatea îngrădită de superstiţii în care trăia, aşa cum este poreclită Isabelle du Moulin, devenită Tournier în urma căsătoriei, duce o viaţă chinuită, îngrădită, stigmatizată. Din cauza persecuţiei hunegoţilor, în contextul reformei protestante, familia Tournier trebuie să se refugieze în Elveţia.

„Albastrul din vis este luminos. Foarte viu. Dar este luminos și în același timp întunecat. Nu știu termenii tehnici prin care să-l descriu. Reflectă multă lumină. Este frumos, dar în vis mă întristează. Și mă și înalță. E ca și cum culoarea ar avea două fațete.”

500 de ani mai târziu, Ella Turner se mută în Franţa, unde îşi redescoperă rădacinile franceze şi are parte de vise în care un albastru nedefinit, cu un impact ciudat, o transpune în trecutul strămoşilor săi. Asemănarea sa cu Isabelle, aşa cum vom descoperi pe parcursul cărţii este misterioasă şi izbitoare – putem oare vorbi despre o reîncarnare? Tot mai curioasă şi decisă să îşi cunoască rădăcinile şi să descopere ce vrea să îi transmită acel vis repetitiv, Ella pleacă pe urma strămoşilor săi, ajungând în Elveţia, tot mai aproape de Isabelle. Săpând tot mai adânc în trecut, Ella descoperă un secret zguduitor, îngropat cu sute de ani în urmă. În acelaşi timp se redescoperă pe ea însăşi, viziunea asupra propriei vieţi schimbându-i-se complet.

„O lumină albastră o înconjoară, aducându-i o clipă alinarea.”

Povestea curge frumos, suspansul creşte cu fiecare pagină, fiind tot mai curioasă să aflu ce s-a întâmplat cu micuţa Marie, cu Isabelle, cu Ella, care era semnificaţia visului, ce le leagă, la sute de ani distanţă pe cele două femei. Mi-a plăcut tenta spirituală a poveştii, împletită cu contextul istoric. Acţiunea poartă influenţa  Fecioarei Maria, simbolul femeii, al perpetuării, al renaşterii. O poveste a descoperirilor, a schimbării, scrisă frumos, cu multă imaginaţie, care mi-a plăcut foarte mult. Cu siguranţă voi mai citi şi alte cărţi ale autoarei. Albastru pur şi alte titluri ale autoarei pot fi găsite la Târgul Cărţii

 

 

Drum în noapte -Kristin Hannah

-Mama ta… s-a înşelat. Ai o familie. Toată viaţa ei Lexi aşteptase aceste cuvinte preţioase. Lumea ei fusese mereu periculoasă, incertă, o corabie îndreptându-se spre bancurile de nisip. Crescuse mai mult singură, printre străini, un copil sălbatic al timpurilor moderne, luptându-se pentru orice dumicat şi pentru un pic de atenţie, neprimind niciodată îndeajuns, nici dintr-una, nici din cealaltă. Dăduse uitării mare parte din toate acestea, dar când încerca – când unul dintre psihologii oficiali o obligau să încerce – îşi amintea că îi fusese foame, că fusese udă, că întinsese mânuţele după o mamă care era prea drogată ca să o audă sau prea vlăguită să îi pese.

thumbnail

Fără doar şi poate, Kristin Hannah este o maestră în creionarea de emoţii. Puternice, brute, care nu menajează. Indiferent dacă ne regăsim sau nu în poveste, imposibil să nu ne transpunem emoţional în ea. Cu un accent evident pe prietenie şi familie, romanele sale îşi pun amprenta făcând-o una dintre cele mai îndrăgite autoare pentru mulţi dintre noi.

Drum în noapte nu face excepţie. O poveste pe cât de frumoasă, pe atât de tristă, pe care o citim constant cu un nod în gât.  O cunoaştem pe Lexi, un copil crescut prin familii adoptive şi orfelinate, care nu apucă să prindă rădăcini nicăieri. Mama sa a fost o  prezenţă inconstantă şi traumatizantă în viaţa lui Lexi, dependenţa de droguri ucigând-o în cele din urmă. Din momentul în care ajunge în grija mătuşei sale, Eva, Lexi cunoaşte iubirea, grija şi stabilitatea. Se împrieteneşte cu Mia, devenind nedespărţite, fiind primită cu braţele deschise de către familia Faraday, o famile în care Lexi are parte de  afecţiunea de care a fost privată. Cu Zach, fratele geamăn al Miei, relaţia este una mai distantă din cauza sentimentelor care se înfiripă între cei doi – sentimente intrezise pentru a nu o răni pe Mia. Cei trei îşi petrec timpul împreună, vegheaţi îndeaproape de către Jude – o mamă minunată şi foarte protectoare, care încearcă să îi ţină departe de orice tentaţie aferentă vârstei, de orice pericol . Totul pare minunat, viaţa Miei pare a fi intrat pe un făgaş normal ca răsplată pentru toată suferinţa, totul pare a fi într-o armonie perfectă.

Era ceea ce învățase în ultimile săptămâni. În marea aceea de tristețe, existau insule de grație divină, momente în timp când îți puteai aminti de ceea ce rămânea în loc de tot ceea ce se pierduse. Se ridică în picioare și lăsă baloanele să se înalțe spre cer.”

Însă cum Drum în noapte nu este o simplă poveste, ci o lecţie de viaţă,  lucrurile iau o turnură dramatică care zdruncină vieţile tutror. În urma unei petreceri la care cei trei tineri au consumat alcool, Mia îşi pierde viaţa într-un accident. Jude se afundă în prăpastia depresiei, iar Lexi ajunge la închisoare – ea fiind la volan în noaptea fatidică. Totul pare pierdut pentru ei. Vieţile li se schimbă implacabil şi iremediabil.  Plină de iubire şi de viaţă, Jude, devine de piatră. În închisoare, Lexi luptă, la rândul său cu durerea şi cu vina. Naşte fetiţa lui Zach, la care renunţă în favoarea tatălui său, pentru a-i oferi o viaţă normală. Durerea şi neputinţa răzbat printre rânduri.  Jude nu se poate apropia sufleteşte de propria nepoată – asemănarea sa cu Mia fiind mult prea dureroasă pentru ea. Frica că Lexi va dori, la un moment să facă parte din viaţa fiicei sale, precum şi cea a unei noi pierderi, o împiedică să se apropie de nepoata sa. Totul pare fără speranţă pentru protagonişti. Tristeţea preia controlul asupra vieţilor lor, făcându-i neputincioşi în faţa ei.

– Și care este următorul pas?

– Urmează-ți inima.

O poveste sfâşietoare despre pierdere, despre lupta de a merge mai departe în urma unei traume. O analiză a sufletului şi a minţii omeneşti, fără menajamente, o narare care ne transpune direct în viaţa şi în trăirile personajelor. Cum mergi mai departe şi cum te regăseşti după ce viaţa ta este brutal şi dureros schimbată, pentru totdeauna? Nu cred că există o reţetă universal valabilă. Să fie iubirea, să fie iertarea? Vă las să descoperiţi singuri, ajutaţi de încă o poveste plină de emoţii şi de învăţăminte marca Kristin Hannah.

 

 

Află ce greșeli îți deteriorează hainele și evită-le

Chiar dacă ne place la shopping (uneori chiar și doar în scop terapeutic), parcă nu ne vine să renunțăm niciodată la articolele de îmbrăcăminte preferate și ne încearcă un sentiment de tristețe atunci când acestea nu mai pot fi purtate. Sigur ai simțit și tu asta măcar o dată în viață.

Oare știai că un studiu al Universității din Leeds arată că hainele mai ieftine pot rezista uneori chiar mai mult decât cele create de designeri? Da, e dovedit practic! Totul ține de câteva trucuri pe care trebuie să le urmezi. Care sunt așadar cele mai frecvente greșeli pe care le faci și care îți deteriorează hainele?

ingrijire_haine

În primul rând, indiferent despre ce articole de îmbrăcăminte vorbim, trebuie să citim eticheta care ne indică foarte clar la câte grade trebuie să fie spălate, la ce program sau dacă pot fi uscate. Și da, chiar trebuie să respectăm indicațiile.

Trebuie să avem grijă și cum ajung hainele în mașina de spălat. Cel mai important e ca cele care au fermoar să îl aibă mereu închis, în caz contrar fermoarul poate agăța îmbrăcămintea. De asemenea, nasturii de la haine e foarte important să fie deschiși, pentru că, din cauza presiunii exercitate în mașina de spălat, aceștia se pot rupe.

 Ingrijirea precară a țesăturilor

Crezi că detergentul este suficient pentru hainele tale? Nici pe departe! Aproape toate articolele de îmbrăcăminte au nevoie de atingerea fină a balsamului. Un balsam de calitate va reduce electrizarea hainelor și va face fibrele mai plăcute la atingere. Să nu mai spunem și de mirosul proaspăt!

Cel mai bine e să alegi un produs delicat cu țesăturile. Balsamul Asevi Sensitif este ideal în acest sens, pentru că, pe lângă moliciunea și parfumul dat hainelor, are grijă și de pielea ta.

Uscarea rufelor în mașina de spălat

Vremurile agitate pe care le trăim ne determină să apelăm la soluții rapide și comode. Mașinile de spălat vin acum cu uscător care ne scapă de stresul întinderii hainelor pe sârmă. E o soluție practică, așa este. Dar crezi că e și cea mai bună pentru țesăturile tale? Dacă am pus întrebarea, cred că ți-ai dat seama unde ‚batem’. 

Într-adevăr. Uscarea hainelor în aer liber este, de departe, cea mai bună prietenă a unei vieți lungi pentru articolele vestimentare. În  plus, faci și economie de energie și bani!

Călcarea greșită
Călcatul hainelor pe față le poate deteriora atât țesătura, cât și aspectul. Hainele de stofă pot căpăta un luciu inestetic și nenatural. Întotdeauna, indiferent de articol și de material, îmbrăcămintea se calcă pe dos. Eventual, dacă este și un material sensibil, punem deasupra o protecție pentru călcat pentru a nu deteriora sau chiar arde țesătura.
Depozitarea incorectă

Depozitarea hainelor este esențială pentru ca ele să aibă o viață lungă. Folosești umerașe de sârmă? Aruncă-le! Agăță hainele pe umerașe de lemn sau de plastic. Cele de metal afectează în timp forma hainelor și lasă urme inestetice în zona umerilor.

Îmbrăcămintea de lână nu trebuie agățată pe niciun fel de umeraș deoarece materialul se va lăsa și se va deforma. Iar dacă e vară, articolele de iarnă se păstrează împăturite pe rafturi. Și viceversa când nu ai destul loc în dulap și trebuie să le rotești  😉

Urmând aceste sfaturi simple, dar eficiente, nu doar că vei păstra hainele ca noi pentru mult timp, dar vei face și economii.

Știi cum se spune: viața nu-i perfectă, dar stilul tău vestimentar poate fi!

 

Surorile din oglindă -Naomi Cyprus

Există o poveste ciudată despre o pereche de tawami care s-au întâlnit în carne şi oase într-o noapte luminată de lună. Şi-au dat seama că, în ciuda lumilor foarte diferite, amândoi trăiseră acea poveste, amândoi trecuseră prin aceeaşi bucurie şi durere.

oglinda

Din când în când, pentru a evada în lumi magice, cu personaje fantastice, aleg o poveste fantasy. De data asta, m-am oprit la Surorile din oglindă. Le cunoaştem pe Nalah şi Halan, două fete de vârste apropiate, din lumi paralele. Nalah este o fetiţă de rând din New Hadar, fiica unui sticlar, înzestrată cu puteri magice pe care, însă, nu are voie să le folosească. Magia este strict interzisă în oraş.

Halan –  viitoarea regină a Regatului Magiei, un ţinut  magic prin excelenţă,  este lipsită de orice putere, lucru nu tocmai bun pentru moştenitoarea unui regat în care magia este lege, lucru  frustrant atât pentru regele Tam, cât şi pe Halan.

„Detesta când oamenii vorbeau despre ea de parcă era un pisoi neajutorat, doar pentru că îi lipsea puterea magică! Se ridică în picioare,cu obrajii arzând, cu vocea dură şi plină de emoţie. Nu sunt… un nimeni! Am minte, mamă, pot să îmi port singură de grijă. Nu sunt defectă!”

Niciuna nu ştie despre existenţa celeilalte sau despre existenţa vreunei alte lumi până la momentul în care Halan, la propunerea unui vechi prieten de familie, Tam, pornind de  la un ciob, construieşte Oglinda Transcendentă. Mânată de dorinţa de a crea ceva măreţ, nici nu bănuieşte ce urmări va avea acest lucru, care este scopul ei, ce descoperiri va face.

„Totul a început cu un ciob de sticlă şi o provocare. Nu aveam de unde să ştiu că nu voi face doar o oglindă. Am ajutat la crearea unui alt lucru. Ceva mai bun.”

Din momentul în care Tam, împreună cu tatăl lui Halan dispar prin oglindă, aceasta începe să caute soluţii pentru a-şi salva  tatăl de cel care este  un Tam complet diferit de cel pe care Halan îl ştia din copilărie. Printre tratatele de magie ale strămoşilor săi, găseşte formula care o va ajuta să păşească prin oglinda transcendentă, într-o nouă lume. O lume în care îşi va descoperi tawami  – geamănul, în Halan – prinţesa Regatului Magiei. Descoperă că sunt identice fizic. Cum este posibil acest lucru? Cum e posibil ca între mamele lor să fie o asemănare izbitoare? Şi, de ce regele Tam este identic cu Tam-prietenul familiei lui Nalah? Cine sunt părinţii lor cu adevărat? Care este legătura dintre cele două, de ce se simt atât de conectate, când între ele stă o lume? De ce Tam a dorit ca cele două să se cunoască folosindu-se de puterile lui Halan şi ale oglinzii?

„Dintre toate lucrurile ciudate care se întâmplaseră de când Nalah sosise în Regatul Magilor, acesta era de departe cel mai ciudat”

O poveste captivantă, o luptă între lumi, între bine si rău, magie, mister, acțiune. Asemenea unui basm, ne poartă prin lumi nevăzute, ne pune imaginaţia la treabă, făcându-ne să ne întrebăm dacă lumea în care trăim, pe care o cunoaştem, este singura. Şi dacă, oglinzile de acasă ar putea deveni, deodată magice. :))

Lila – Marilynne Robinson

 Chiar e o poveste, nu-i aşa? Poate mai puţin adevărată. Poate că n-am s-o mai spun niciodată. Sper că n-am s-o mai spun. Faci bine că nu vorbeşti. Cred că e o formă superioară de onestitate. Odată ce începi să turui, nu se ştie ce ajungi să spui.

lila

Am descoperit în Lila o poveste minunată, de o duioşie aparte, o lectură care impresionează şi emoţionează, atât prin subiectul atins, cât şi prin proza fără cusur, care curge firesc şi fermecător. Lila, personajul central al cărţii, intrigă şi rămâne un mister chiar şi pentru ea însăşi. Mintea şi sufletul ei rămân nedezvăluite. Şi nu pentru că nu ar vrea să se dezvăluie, ci pentru că nu a reuşit ea însăşi să se descopere, să se deschidă în faţa cuiva pentru a putea fi cunoscută cu adevărat. Viaţa sa, una de nomad, de copil orfan, s-a învârtit în jurul lui Doll, cea care a furat-o de la propria-i familie care o neglija şi o batjocorea. Au fost doar ele două, hălăduind mereu, oprindu-se din când în când, pentru un timp, în căutarea unui loc de muncă, a hranei, adăpost fiindu-le, de cele mai multe ori, câmpul.  Nu stăteau prea mult într-un loc pentru a nu fi găsite de familia Lilei. Doll o proteja, oferindu-i o afecţiune stângace, dar atât de importantă pentru fetiţă. Şalul în care o învelea era asemenea aripilor unui înger, alungând frigul , frica şi singurătatea.

Îi plăcea să asculte poveşti de viaţă. Cele mai triste erau şi cele mai reuşite. Se întreba dacă  asta însemna oare ceva. Desigur, când oamenii vorbeau despre ei în felul acesta, de obicei încercau să te facă să te deschizi şi să vorbeşti şi tu despre tine în acelaşi fel. Dar ea şi Doll aveau un secret numai al lor. De aceea, Lila nu se putea gândi să sufle vreun cuvinţel, nici măcar acum. Dacă ai furat un copil…când Doll coborâse  la ea ca un înger în sălbăticie.

Nararea este la persoana I, o paralelă între prezent si trecut, o analiză a propriei vieţi. Lila îşi analizează obiectiv viaţa, se descoperă prin intermediul noii vieţi, a noilor sentimente. După ce o pierde pe Doll, îşi petrece o perioadă urâtă a vieţii  într-un bordel. Pleacă de acolo, găsindu-şi adăpost într-o colibă în pădure, căutând de lucru la casele din apropiere. Apoi, într-o zi ploioasă, se adăposteşte într-o biserică din orăşelul Galaad, un nume parcă predestinat pentru călătoria spirituală care urmează. Totodată îl cunoaşte pe pastorul John Ames, cel care îi va oferi o viaţă complet nouă, cel care o va face să îşi dorească să renunţe la singurătate, să descopere credinţa, iubirea, şi care îi va oferi familia la care deşi visa, nici nu a avut curajul să spere. Drumul spre cunoaştere, în toate formele ei, începe pentru Lila.

„Nu mi-am dorit să fiu neştiutoare toată viaţa. Dar nu prea am avut ce să fac ca să schimb asta.”

Mai mult decât o poveste minunat scrisă, Lila ne poartă într-o călătorie spre cunoaştere, introspecţie. Un personaj intrigant si fascinant, Lila ne cucereşte cu pragmatismul şi curajul, pe alocuri umbrit de neîncredere şi frica în care a trăit mult timp, cu care îşi clădeşte noua viaţă care îi este oferită. O descoperim pe măsură ce se descoperă pe sine însăşi. Deşi tot ce i se întâmplă este nou, de multe ori de neînțeles, ea nu dă înapoi de la a-şi consolida  noul drum, un drum al cunoaşterii, al statorniciei – după călătorii fără sfârşit, al iubirii într-o formă nouă şi fascinantă, al credinţei şi, mai presus de toate al fericirii, aşa cum o percepe ea, prin iubirea care i-o poartă pastorului.

Nu te pot iubi mai mult decât te iubesc. Nu pot fi mai fericită decât sunt.

 

 

 

Copilul care a găsit soarele noaptea – Luca di Fulvio

– Ce trebuie să fac să nu mă pierd?Caută adevărul…Ascultă adevărul…Învaţă adevărul…iubeşte adevărul…spune adevărul…ţine-te de adevăr…apără adevărul până la moarte…fiindcă adevărul te va face liber.

copilul

Copilul care a găsit soarele noaptea este o carte care te lasă fără cuvinte. Şi care nu te lasă să o laşi din mână. O poveste atât de frumoasă, emoţionantă, profundă, dar şi dureroasă. Cele mai autentice sentimente sunt transpuse cu măiestrie într-o scriere care nu are cusur. Personajele sunt creionate atât de real, trăirile lor transmise  atât de puternic. O poveste despre lumina din fiecare, care iese la suprafaţă atunci când renunţăm la frici sau atunci când trebuie să luptăm pentru viaţă, pentru ceea ce  iubim, pentru ceea ce ni se cuvine, pentru dreptate .

„Trebuie să înveţi să lupţi. Ai să trăieşti în sânge, ca mine şi ca strămoşii noştri. Asta este soarta şi condamnarea noastră.”

Cartea urmăreşte destinul lui Marcus al II-lea, fiul principelui Marcus I de Saxa. Un bildungsroman, acesta ne prezintă atât evolutia prinţului Marcus, cât şi a şerbului Mikael. Pentru că, din momentul în care familia îi este ucisă chiar sub ochi, micul prinţ intră pentru câţiva ani într-un con de umbră, perioadă menită să îl pregătească pentru destinul măreţ care îi este sortit.  În dimineaţa fatidică acesta îi oferă Eloisei, o copilă din popor, flămândă şi zdrenţuită, o bucată din budinca lui cu carne. În acel moment îi oferă, de fapt, propria viaţă. Salvat de către aceasta, devine un şerb oarecare. Identitatea nu trebuie să îi fie aflată,  astfel încât să fie ferit de cei care au pus pe stăpânire pe ţinut. Ajunge în casa sărăcăcioasă a Eloisei şi a mamei sale, Agnete – moaşa satului. Cele două devin familia sa, punctul său de reper şi motivul pentru care îşi va găsi curajul să lupte pentru ce i se cuvine şi pentru a elibera poporul de sărăcie şi atrocităţile la care este supus de către Ojstering – un om  sadic, de o cruzime ieşită din comun.

„- Noi suntem ceea ce suntem acum, Mikael, spuse bătrânul, ca şi cum i-ar fi citit gândurile.  Noi suntem  ce suntem exact în clipa în care suntem.”

La conturarea unui destin măret este nevoie de oameni care să scoată la suprafaţă tot ce este mai bun din noi. Oameni care să ne îndrume prin necunoscut, frică, care să ne ajute să ne cunoaştem. Dar şi de iubire. Mikael este un norocos din acest punct de vedere. Agnete şi Eloisa, bătrânul Raphael, Emoke, Volod  cel  Negru – personaje complexe şi fascinante, sunt cei care îl vor călăuzi spre lumina care zace în el. Dragostea şi setea de dreptate îl vor mâna pe Mikael la înfăptuirea unui destin măreţ şi plin de lumină.

„Ceea ce-ți spun oamenii, inclusiv eu, este adevăr doar dacă se regăsește în tine.”

Luca di Fulvio, un vrăjitor al cuvântului, ne prezintă cu măiestrie şi emoţie, atât contextul istoric, cât şi fiecare personaj, conturând o lume şi personaje de care nu ai vrea să te desparţi. Cu toate că duc o viaţă plină de greutăţi, neajunsuri şi asuprire, şerbii nu se lasă îngenuncheaţi. Destinul greu îi uneşte şi îi transformă în adevărati luptători pentru libertate, adevăr şi o viaţă în care sărăcia şi frica nu au ce să mai caute. Fiecare personaj este extraordinar conturat psihologic. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării şi neelucidat. Toate sunt aşezate la locul lor, la timpul lor. 

„N-are importantă de câte ori cade un om, băiete, nu uita, spuse căpitanul, vorbind agale, ca unul care cunoștea viața și grozăviile ei. Ce contează într-adevăr e să se ridice. O singură dată mai mult față de toate acele dăți când a căzut.”

Mi-a plăcut foarte mult această carte! O lecţie de viaţă, o carte scrisă foarte bine, o lectură abundentă în înţelepciune, o poveste impresionantă şi plină de o gamă variată de emoţii. O poveste din care învăţăm că doar împreună, uniţi de aceleaşi idealuri şi, mai presus de orice, de dragoste, putem înfăptui lucruri măreţe. Mă bucur că am avut prilejul să citesc această carte extraordinară pe care vă invit să o descoperiţi în deplinatatea ei, cu aceeaşi fascinaţie şi bucurie cu care Coplilul a descoperit soarele noaptea!

 

Curățenia casei mai simplă în 4 pași

Conform unui studiu făcut anul trecut se pare că 35% dintre români fac curățenie în toată casa o dată pe săptămână. Alți 32% susțin că mențin constant curățenia. Hm… se pare că suntem un popor tare curățel. Mai mult decât atât, în România s-a votat și topul celor mai curate orașe: Brașov, Oradea și Sfântu Gheorghe.

S-au făcut niște calcule din care rezultă că 1 din 3 români alocă lunar până în 200 lei pentru achiziția de detergent de rufe automat, balsam și detergent de vase – produse de curățenie care nu lipsesc din aproape nicio gospodărie.

Cum faci corect curatenie

Însă, știm să și facem curățenie într-un mod eficient? Da, dacă urmăm acești pași:

  1. Debarasare

Dezordinea și lucrurile de care nu avem în realitate nevoie au un impact foarte puternic asupra stării noastre de spirit.  Studii ale cercetătorilor din California arată o evidentă legătură între dezordine și creșterea nivelului de cortizol, denumit și hormonul stresului. Și tu ții în casă lucruri despre care îți spui că „poate îți vor trebui cândva? Să fim sinceri: nu le vei folosi niciodată! Recomandarea experților este să ne debarasăm de acele obiecte. Cu alte cuvinte: aruncă, aruncă, aruncă!

  1. Organizare

După ce am trecut de prima etapă și am scăpat de lucrurile care nu ne folosesc, următorul pas este organizarea celor care rămân. Cel mai simplu ar fi să le împărțim în două categorii: de păstrat și de donat.

Dacă vei dona anumite lucruri, nu doar că vei avea mai mult spațiu în casă, dar, mai ales, vei face o bucurie cuiva. Poate că ții în casă o bluză pe care nu ai mai îmbrăcat-o de ani de zile. De ce să nu o dai cuiva care o va aprecia mult mai mult?

Obiectele pe care le păstrezi este bine să le depozitezi pe categorii. Asta înseamnă cât mai multe cutii! Indicat ar fi ca acestea să fie transparente, să poți vedea mai ușor ce ai pus în ele.

  1. Curăţare

Acum că lucrurile sunt frumos aranjate, vine momentul mult așteptat – curățenia. De departe, cel mai important lucru în această etapă este să avem produse de curățare eficiente. Diferența se va simți în rezultatul final, precum și în timpul economisit. În zonele unde știi că există pete dificile (de exemplu baie și bucătărie), e bine să dai cu soluții dinainte. Astfel, în timp ce tu te ocupi de alte camere, acestea vor acționa, iar când vei ajunge acolo vei depune mult mai puțin efort pentru a le îndepărta.

Asigură-te că ai la îndemână un produs bun pentru curățarea obiectelor sanitare. Ai nevoie de o soluție care să îndepărteze calcarul eficient, dar și să igienizeze, precum solutia de curăţat băi Asevi care îndepărtează petele și redă strălucirea.

În bucătărie, cele mai dificile pete sunt cele de grăsime. Cu o soluție obișnuită, poți freca obiectele ore întregi și rezultatul să nu fie unul mulțumitor. Așa că alege un degresant puternic, care să redea viața aragazului, oalelor și cratițelor despre care credeai că nu mai au nicio șansă. Degresantul Asevi e un produs minunat pentru casă – scoate petele de grăsime atât de pe obiectele din bucătărie, cât și de pe haine, jaluzele sau grătare.

  1. Igienizare

După ce ai curățat suprafețele de praf și pete, e timpul să te ocupi și de iginizarea acestora, respectiv îndepărtarea germenilor și bacteriilor. Cel mai important este să faci o igienizare completă a pardoselilor, fiind suprafețe de trafic folosite zilnic. Utilizează un produs cu PH neutru, precum această soluţie de curăţat pardoseli care curăţă în profunzime lăsând suprafețele strălucitoare mai mult timp. Pardoselile – fie că vorbim de parchet, podea lemn, ceramică, gresie, granit sau marmură – vor străluci de curățenie, iar parfumul proaspăt va rezista mult timp.

Acum că strategia e pusă la punct, tot ce îți rămâne de făcut e să te înarmezi cu răbdare, produse eficiente și multă voie bună. Nu uita muzica ta preferată și pașii de dans. Curățenia poate fi și distractivă!

Fetele din Idlewild – Simone St. James

În brațele lui Mary, copilul se mișcă somnoros. Fiona clipi. Mary dispăru în umbra copacilor. Apoi nu mai rămase decât câmpul măturat de vânt, cerul plumburiu, de iarnă, răsuflarea rece a crivățului. Și liniștea.

FETELE

Fetele din Idlewild este o poveste absolut captivantă, tulburătoare. O poveste încărcată de mister, o paralelă între timpuri și universuri. Drama copilelor condamnate la Idlewild, un internat în care ajung „fetele problemă”,  este completată de mister și groază, de poveștile zguduitoare ale tinerelor trimise aici de către propriile familii pentru a spăși păcate de care nu sunt vinovate. Ele nu sunt vegheate doar de către personalul internatului, ci și de Mary Hand, cea care le aduce la suprafață cele mai mari frici și traume în momentul în care își face simțită prezența.

Mary Hand era o fată care-i moartă și-ngropată

Prietenă ar vrea să-ți fie, las-o afară pe vecie.

Vermont 1950. Între patru dintre fetele de la Idlewild ia naștere o prietenie puternică, absolută care transcede timpul și care le face să trăiască mai ușor  cu traumele și tristețea, cu atmosfera sumbră, deprimantă, și de-a dreptul înspăimântătoare de la internat.

Katie– este adusă la Idlewild de către părinții săi care o consideră o rușine. Fusese violată, iar aceștia s-au descotorosit de ea cu dezgust și nepăsare. Este o fată de o frumusețe întunecată, dură, neînfricată, chiar agresivă.Dominantă și de un autocontrol impresionant, se impune ușor în fața celorlalte fete din internat.

Roberta –  sportiva grupului, o fată tristă și retrasă, care evadează din durere prin sport. Asistă la tentativa de suicid a unchiului său, lucru care o zdruncină psihic. Stigmatul unei traume psihice îi determină pe părinții acesteia să o aducă la Idlewild.

CeCe – Cecilia este unul dintre copiii nelegitimi ai unui bancher înstărit. Mama sa, menajeră, nu a dorit-o niciodată, încercând chiar să îi curme viața. Trauma vieții de bastard și cea de a avea un dușman în loc de mamă o destabilizează psihic . Este adusă la Idlewild de către tatăl său.

Sonia – sub aparența fragilității, gata oricând să de frângă este, de fapt, o învingătoare. Ascunde trauma de a fi suportat ororile lagărului de la Ravensbruck sub masca durității. Reușeste să scape din lagăr o dată cu eliberarea acestuia de către ruși, ajunge în America, ulterior la Idlewild.

Vermont 2014. Fiona- fiica unui jurnalist de renume, trăiește cu durerea de a-și fi pierdut sora. Aceasta a fost ucisă cu 20 de ani în urmă,  găsită fără viață pe terenul abandonat unde, cu ani în urmă fusese curtea internatului Idlewild. Deși ucigașul este condamnat, Fiona nu își poate găsi liniștea, trăind cu bănuiala că ceva este în neregulă cu cazul surorii sale. Când aceasta află că internatul urmează să fie renovat de către o persoană care vrea să rămână anonimă, decide să scrie un articol despre acest lucru. Un articol complet diferit de tot ceea ce scrisese până atunci. O dată cu începerea documentării pentru articol,  descoperă lucruri șocante, înfricoșătoare. Secrete de mult îngropate ies la suprafață. Atât despre ceea ce s-a întâmplat la internat în 1950, cât și despre sora sa. În tot acest timp, Mary Hand și alte suflete rătăcite, își caută liniștea și izbăvirea.

Povestea asta m-a ținut cu sufletul la gură! O intrigă genială, bine scrisă, complexă. Acțiune, mister, paranormal, un deznodământ fulgerător – cartea perfectă. O poveste emoționantă, o incursiune dureroasă prin vieți frânte,  lupte cu traume și dureri. Dar și  povestea unor învingătoare.

Nu era pregătită. Chiar nu era. Și, într-un moment de limpezime pură, întunecată, înțelese că totul era în zadar. Mereu știuse că monștrii erau adevărați. Și că erau aici.