Pentru corpul tău – răsfăț şi eficienţă.

Primele produse comandate de la Pentru Corpul Tău m-au cucerit!

20190801_164447

Este pentru prima dată când folosesc fiecare produs ales și sunt tare mulțumită. Coletul a ajuns împachetat cu mare grijă de către Pentru Corpul Tău, lucru care m-a bucurat. Nu e cazul să spun că am folosit fiecare produs imediat. Încă de la primele utilizări am fost încântată. Am descoperit produse foarte bune, calitatea este indiscutabilă și le voi rămâne fidelă. Pentru prima comandă am ales produse pentru curăţenie şi pentru îngrijire personală.

DOVE NOURISHING SECRETS – relaxing ritual chiar este un ritual de relaxare. Cu ingrediente naturale, ulei de lavandă şi rozmarin, plus 1/4 cremă hidratantă, transformă un simplu duş într-o experienţă SPA. După o zi încărcată, căutăm linişte şi relaxare. La duş este primul loc în care ne refugiem. Până acum, totul era automat, nici nu băgam de seamă dacă gelul de duş are sau nu vreun efect, în afară de cel de a curăţa. Dar, de când cu Dove, am simţit o schimbare. Prima dată este mirosul, absolut minunat, care induce o stare de relaxare şi linişte. Deodată eşti pe un câmp de flori, uşor, liber şi proaspăt.  Pielea rămâne hidratată şi parfumată. Va rămâne mult timp gelul meu de duş preferat.

APĂ MICELARĂ GARNIER pentru ten sensibil. Exact de ce are nevoie tenul meu sensibil. Curăţare rapidă şi eficientă, un ten curat, calmat. Fără alcool, testat dermatologic şi oftalmologic, cu adevărat o minune pentru ten. Chiar şi machiajul ochilor îl îndepărtez uşor, fără a insista şi fără a-mi irita ochii. O alegere minunată de care sunt foarte mulţumită.

DEODORANT REXONA DEFENCE ACTIVE – nu ştiu de ce am evitat antiperspirantele roll on până acum. Am fost foarte surprinsă şi mulţumită de deodorantul roll on Rexona. Foarte eficient. Întreaga zi, pe timp de vară. Wow! Un miros tare plăcut, proaspăt. Şi-a făcut treaba de minune, a trecut testul unui ritm alert, al căldurii. Pielea a rămas uscată şi inodoră toată ziua. Încă un aspect important, nu lasă urme. Şi din acest punct de vedere, mă bucur că am găsit antiperspirantul potrivit.

CIF EASY CLEAN -soluţie de curăţat pardoseli. Cu un miros minunat de lavandă şi de curat, spălatul pardoselilor, indiferent de materialul din care sunt, devine o plăcere. Chiar şi murdăria mai insistentă este înlăturată uşor. Am avut ocazia să îl testez în perioda renovării şi mi-a fost de mare ajutor. Nu a trebuit să curăţ cu ustensile suplimentare. Doar mop şi Cif Easy Clean. Îmi place maxim şi va rămâne şi acesta în topul preferinţelor mult timp.

LENOR detergent capsule 3 în 1 pentru rufe colorate. Eu am o treabă cu mirosul detergentului de haine, pe lângă eficienţa acestuia. Astfel, când am văzut pe site-ul Pentru corpul tău acest  detergent, l-am ales imediat. Bineînţeles că a trecut la testare imediat. Ca să îmi pot da seama de miros, nu am pus balsam de rufe. Şi sunt încântată. Pe lângă faptul că spală foarte bine, are un miros tare plăcut şi persistent – altă alegere bună!

Aşadar,  prima comandă de la Pentru Corpul tău a fost una foarte reuşită, doar produse minunate de care sunt foarte încântată şi care vor rămâne pentru mult timp în rutina de îngrijire şi cea de curăţenie. Am descoperit pe acest site produse diverse şi atractive care abia aşteaptă  să fie încercate. Eu, cu siguranţă o voi face, oferta e prea tentantă. Dacă nu aţi descoperit încă site-ul, recomand cu drag!

20190810_202932

Reclame

La Roche Posay Toleriane Sensitive

Când BUZZStore a lansat campania pentru testarea gamei Toleriane Sensitive de la La Roche Posay, m-am înscris plină de speranță. Cunosc calitatea La Roche Posay și chiar îmi doream niște produse pentru tenul meu sensibil și uscat. Am fost o norocoasă și cu mare bucurie am primi kit-ul spre testare.

Roche 3

Testare pe care am început-o imediat, bineînțeles. Am început cu crema pentru curățare. Cu o cantitate mică, tenul a fost curățat de machiaj și impurități. Nu mai spun despre senzația de prospețime și confort pe care mi-a oferit-o. Mai că nu aș fi avut nevoie să folosesc cremă, atât de bine s-a comportat cu tenul meu.

Cele dintre noi care se confruntă cu un ten sensibil, știm cât de incomod este acest aspect: roșeață, piele care strânge, ten uscat, reacții neplăcute la produse cosmetice. Ei bine, cu crema Toleriane Sensitive am uitat de toate aceste neplăceri. Prima dată am aplicat-o seara. Am simțit cum acționează imediat, lucru pe care îl găsesc wow și de care vă puteți fiecare convinge. A doua zi dimineața m-am trezit cu senzația că abia m-aș fi dat cu cremă. Ten luminos, perfect hidratat. Wow din nou! Și, cum, peste noapte nu am putut să îmi dau seama cum reacționează tenul meu, din prima zi de utilizare am putut simți cum toate simptomele tenului sensibil au dispărut complet. Pa, roșeață, mâncărime, disconfort. Pe toată durata zilei, un ten calmat, luminos și hidratat.

roche 2

Dacă de la prima utilizare am fost încântată, pe parcurs am devenit de-a dreptul cucerită. Zilele de vară, cu soare, transpirație, praf, pot cauza iritații ale pielii. Drept urmare, m-am ales cu o iritație în zona bărbiei. Bubițe, roșeață, disconfort. Minunat! Remediul? M-am spălat pe față cu crema pentru curățare Toleriane. Iritația a dispărut! Pot să mai zic de 10 ori wow?! Am aplicat crema , iar a doua zi dimineața, tenul meu era fără cusur.

Toleriane

Folosită cu regularitate,gama Toleriane schimbă complet starea tenului. De fapt, totul se schimbă și în rutina de îngrijire. Dacă înainte timpul pentru demachiere era mai lung, acum aplic crema pentru curățare, masej, clătesc și pot pleca să cuceresc lumea – atât de bine a ajuns să arate tenul meu. Iar crema, prin efectul hidratant mi-a făcut pielea să arate minunat! Luminoasă, plină, întinerită. Acum, chiar nu mai am nevoie de fond de ten, toate imperfecțiunile cu care mă luptam au fost diminuate. Iar asta, pentru mine este ceva minunat.

Și nu este doar părerea mea. S-a observat schimbarea fără să mă laud. Am oferit mostrele  de cremă Toleriane Sensitive pe care le-am primit, iar una dintre prietenele mele a fost cucerită și ea de la prima aplicare. Am fost plăcut surprinsă să fiu întrebată de unde se pot achiziționa produsele de către o cunoștință care a văzut postarea mea de pe Facebook. Nu este nici un secret că produsele La Roche Posay sunt foarte cunoscute pentru calitatea lor și foarte apreciate.

Multe dintre noi ne dorim, vorba basmului – tinerețe fără de bătrânețe. Dar, de altfel nu prea mai credem în basme. Însă, basmele iau forma unei creme de curățare și a uneia hidratante- La Roche Posay Toleriane Sensitive. Care, cu ingrediente fermecate și cu meșteșug combinate, ne oferă un ten ca-n basme.

Basmul La Roche Posay Toleraine Sensitive, pentru mine a devenit realitate cu ajutorul lui BuzzStore. Nu pot decât să le mulțumesc și să mă bucur de un ten frumos și tânăr până la adânci bătrâneți.

roche 1

 

 

Visul îşi alege visătorul – Laini Taylor

„Aşa mergi mai departe. Presari râsete peste părţile întunecate. Cu cât sunt mai întunecate acele părţi, cu atât mai mult trebuie să râzi. Cu sfidare, cu abandon, dezlănţuit – cum poţi.”

20190804_213534

Visul  își alege visătorul, o minunată poveste fantasy  care m-a acaparat și vrăjit de-a dreptul. Deși citesc foarte rar acest gen, povestea lui Lazlo și a visului său mi-a plăcut foarte mult. Am citit-o plină de curiozitate și fascinație, descoperind lumi noi, ființe fantastice, dar sentimente reale.

”Numele pot fi pierdute sau uitate. Nimeni nu știa asta mai bine decât Lazlo Rătăcitul.”

Povestea lui Lazlo este cea a unui copil al nimănui, care nu își cunoaște  originile, iar numele îi era împrumutat. Găsit de mic, crește în Abația Zemonan. Un visător incurabil, știe, totuși că, unele vise sunt imposible.

”Totuși  asta era, un orfan și un Rătăcit, și, cu toate că era înclinat spre fantezie, nu își făcuse nicodată iluzii.(…)  Înțelesese, de când era numai un băiețel, că nu aveau să urmeze revelații. Nu avea să vină nimeni să îl ia acasă și nu avea să își cunoască niciodată numele adevărat.”

Este atras inexplicabil de misterul orașului Plângerea, care era mai mult un zvon și care nu fusese văzut niciodată. Însă, în mintea lui Lazlo, acesta se conturează minunat și fascinant. Își petrece timpul visând orașul, învățând limba vorbită acolo, crezând în magie și într-o lume în care simte că și-ar găsi rădăcinile. În momentul în care are ocazia să plece din Abație și descoperă Marea Bibliotecă, destinul lui Lazlo se schimbă. Crește cu nasul în cărți, studiind și scriind. Munca sa atrage atenția lui Thyon Nero – finul de aur al reginei Zosmei, alchimist care încerca să găsească formula aurului. De reușita lui depindea viitorul regatului. Dar, cu toată erudiția sa, munca lui Lazlo este cea care îi oferă formula aurului. Într-o clipă, munca lu Lazlo, toate cărțile sale, visele sale, dispar. Thyon își atinse visul, furând visul Rătăcitului.

Dar cum visul își alege visătorul, iar rădăcinile trebuie descoperite mai devreme sau mai târziu, Plângerea îl cheamă pe Lazlo acasă…Când i se oferă posibilitatea de a ajunge acolo, simte că toți anii în care a visat la ea nu au fost în zadar.

SARAI – corcitura zeilor. ”În cel de-al doilea Sabat al lunii a Douăsprăzecea, în orașul Plângerea, a căzut o fată din cer. Pielea ei era albastră, iar sângele roșu.”

Deasupra Plângerii, plutea Citadela. O clădire aparent părăsită în care, cândva, trăiseră zei. O clădire care fura lumina orașului și care le amintea locuitorilor de tirania zeilor. Visul lor era ca cineva să o mute și soarele să ajungă din nou în oraș. Iar visul celor care locuiau în citadelă, era ca nimeni să nu afle de existența lor. Erau o parte dintre copiii zeilor, cei care au scăpat de moarte. Fiecare în parte avea un dar. Cel al lui Sarai era să intre în visele celorlalți. Odată cu intrarea în visele lui Lazlo, viețile celor doi se schimbă. Dacă, până atunci Sarai nu putea fi văzută, Rătăcitul o poate vedea în vis. Uimit, fascinat de fata asta albastră care îi stârnește sentimente pe care nu le-a mai avut. La rândul său, Sarai simte aceleași lucruri. Toată singurătatea și lipsa de sens din viața celor doi, dispar. În vis, noapte după noapte mii de emoții se împletesc. Pentru cei doi și pentru cititor. Va rămâne totul în vis? Doar un vis?

Cum spuneam, povestea asta m-a vrăjit. Am descoperit ca un copil o lume fantastică. Cu curiozitate, teamă, emoție. Atât de frumos scris, profund. Am încercat să-mi imaginez cum ar arăta creaturile prezentate. Cum ar arăta copiii zeilor, albaștri. Mi-am imaginat Plângerea și citadela plutind deasupra. Fascinant, atât pot să spun. Nu mă așteptam ca totul să fie simțit atât de real, citind o carte fantasy. Însă, se pare, că avem nevoie cu toții  de un pic de magie și fantastic. Care să ne facă să visăm. A fost o lectură minunată, inedită și abia aștept urmarea poveștii lui Lazlo, a lui Sarai și a Plângerii.

”Dar Lazlo nu era prinț. Era zeu. Iar acesta nu era un joc pentru el. Dădu din cap spre Minya, iar spațiul în care legenda lui strângea cuvinte se mări. Fiindcă povestea lui nu se sfârșise încă.”

 

                                                                          

Iubire amară – Elena Ferrante

„Mama mea, care de ani de zile exista doar ca o obligație sâcâitoare, uneori ca o obsesie, murise. Dar, în timp ce-mi frecam fața viguros, în special în jurul ochilor, mi-am dat seama cu duioșie neașteptată că, în schimb, o aveam pe Amalia sub piele, ca un lichid cald care-mi fusese injectat cine știe când.”

iubire amara

Prima mea întâlnire cu Elena Ferrante a fost una intensă, captivantă şi, precum însuşi titlul o spune, amară. Am fost cucerită şi acaparată de stilul de a scrie al autoarei, direct până la brutalitate, cu o încărcătură emoţională puternică care m-a transpus direct în poveste şi pe străzile din Napoli, unde, Delia se reîntoarce pe urmele mamei sale, odată cu moartea acesteia. Este găsită înecată chiar  în ziua de naştere a Deliei. Reîntoarsă în oraşul copilăriei şi într-un trecut amar, Delia porneşte în căutarea răspunsurilor privind moartea mamei sale şi a propriei identităţi. 

Această carte este o analiză psihologică a unei relaţii disfuncţionale mamă-fiică, a unei copilării marcate de violenţa domestică, de figuri masculine opresive, misogine. Tatăl său, un bărbat excesiv de gelos, frustrat, care, prin gelozia sa îi inoculează Deliei faptul că mama sa ar fi o femeie frivolă care, odată scăpată de sub atenţia strictă, ar cocheta fără ruşine în stânga şi dreapta. Analiza unei copilării lipsite de afecţiune, marcată de o mamă la inima căreia nu a putut ajunge niciodată. Detaşarea emoţională a acesteia străpunge printre coperţile cărţii.  

Toate acestea îi revin în minte într-un iureş bulversant  în timp ce încearcă să reconstituie ultimele zile din viaţa mamei sale. Consideră felul în care a murit, misterios. Un amestec de uşurare şi regret este ceea ce simte referitor la moartea ei. O apucă frenetic pe urmele unui vechi prieten de familie, despre care a crezut tot timpul că a fost responsabil de atmosfera violentă din familie şi de la care speră să primească răspunsurile căutate. Cu cât încearcă să se detaşeze tot mai mult de Amelia, cu atât mai mult o regăseşte în sine. Contradicţia sentimentelor faţă de mama sa sunt covârşitoare. De la încrâncenare la duioşie, de la senzaţia de eliberare de toate angoasele şi necunoscutele odată cu moartea Ameliei, la o tristeţe exprimată prin disperarea de a afla circumstanţele în care a murit mama sa. 

O călătorie dureroasă în încercarea de a-şi cunoaşte propria mamă, de a se cunoaşte pe sine însăşi. Delia face această incursiune la o vârstă la care s-a oprit din a mai fugi de trecut, de  familia sa şi, la care îşi dă seama că tot ceea de ce a încercat să scape este adânc înrădăcinat în ea. Printre necunoscute, ambiguitate şi sentimente contradictorii se regăseşte pe ea însăşi, îşi înfruntă vechile spaime şi îşi recunoaşte sie înseşi că îşi iubeşte mama. 

Modul în care este scrisă cartea este atât de intens, încât, la fel ca şi protagonista, ajungi să te întrebi unde şi cine eşti. O introspecţie la sânge, fără perdea şi circumstanţe atenuante. Care te face să te întrebi, din nou – la ce nivel te afli în relaţia cu trecutul, cu rădăcinile şi care îţi sunt adevăratele sentimente faţă de propria familie. Am avea curajul să tăiem în carne vie asemeni Deliei pentru a afla asta? 

Titlul şi privirea femeii de pe copertă sunt într-un acord perfect cu povestea. Amară, ambiguă, misterioasă. Nu am știut la ce să mă aştept de la final ,cu tot amalgamul de trăiri şi contradicţii. Poate la o asumare și acceptare a trecutului? Poate la o nouă încrâncenare și negare? 

 

 

 

TU -Caroline Kepnes

„Dacă nu începi cu iubire nebună-nebună, genul acela despre care cântă Van Morrison, atunci nu ai șanse la relație pe termen lung. Iubirea e un maraton, Danny, nu un sprint.”

tu

Nici nu ne putem imagina cât de nebună poate fi iubirea…Cel puţin pentru Joe. TU este un thriller psihologic şocant şi intrigant. Totul este fără perdea, fără interpretări, clar de la primele pagini. TU este o scrisoare de groază, ca o mărturie complet asumată a nebuniei către obiectul  acestei obsesii. Delirant, incoerent, înspăimântător.

Nimic şi nimeni nu este ceea ce pare…

Joe este, la prima vedere un tânăr normal care lucrează într-o librărie. Beck, o tânără masterandă cu aspiraţii de scriitoare. Are o viaţă socială bogată, îi plac petrecerile, viaţa sa fiind expusă complet pe reţetele de socializare. Întâlnirea celor doi are loc când Beck ajunge în librăria în care lucrează Joe, care o remarcă imediat. Îi află numele de pe card şi de aici începe să pună stăpânire pe viaţa ei. Încet, insidios, bolnav. Îi urmăreşte fiecare mişcare, ajunge să aibă acces la conversaţiile sale online. Şocant de perverse şi psihotice, gândurile lui se transpun într-o realitate halucinantă, în fapte reale despre care Joe crede că sunt absolut normale, corecte şi care îl aduc mai aproape de scopul său – acela de a fi cu Beck. Beck, care nu sesizează nimic şi care, încet se lasă cucerită de el. Nici nu bănuieşte că în spatele bărbatului perfect se ascunde un psihopat periculos, iar ceea ce crede ea că e iubire este, de fapt o obsesie.  O iubire în numele căreia Joe este 24 din 24 de ore în alertă. Elimină fiecare obstacol. Aşteaptă cu răbdare ca Beck să cadă complet în plasa sa. 

” Nu poti salva pe cineva care nu vrea sa fie salvat.”

Un personaj complex, o contradicţie totală, Joe m-a bulversat pe tot parcursul cărţii. În anumite momente îmi dădea impresia unui om absolut normal, capabil de iubire, empatie, grijă, deşi faptul că este un om bolnav este mai mult decât clar. Haosul din mintea sa m-a îngrozit. Iar modul de relatare a poveştii îţi dă impresia că TU eşti chiar tu. Ţinta obsesiei lui Joe. Şi te cam strânge în spate. Şi te face să te întrebi cam ce fel de oameni te înconjoară. Devii paranoic. Observi anumite puncte care le cunoşti – la cei din jur sau chiar la tine. 

Cartea este foarte bine scrisă, un thriller psihologic plin de acurateţe. Dur, înfricoşător, obscen, perves şi bolnav.  Avem în faţă una dintre cele mai periculoase forme ale nebuniei. Acea care nu este sesizată. Nicio persoană din anturajul lui Joe nu a observat cât de bolnav este. La fel ni se poate întâmpla şi nouă. Răul clocăie sub diverse forme. Ca minus aş menţiona limbajul obscen. Ok, scopul lui a fost cel de a sublinia  gândirea bolnavă, însă, mult prea explicit. 

Ca şi reprezentare a genului, TU este una foarte bună. Un thriller bine gândit, perfect clădit. Care ne arată că, uneori, nebunia şi obsesia sunt confundate cu iubirea. O carte care te pune pe gânduri şi care te face să-i observi mai bine pe cei din jur. Şi, chiar pe tine însuţi.

Pentru pasionaţii de thriller şi cei tari de fire, cartea poate fi cumpărată de la Editura Herg Benet.

 

TBR Book Tag

Şi cum denumirea spune tot, inspiraţia fiind la ea acasă, A drop of inspiration  m-a sedus cu încă un tag tare fain. Dar, să purced la drum! 

library-425730_960_720
Sursa – Pixabay

How do you keep track of your TBR list? // Cum ții evidența listei tale de citit?

Nu ţin o evidenţă pentru că nu îmi pot programa ce voi citi. Totul ţine de stare. De obicei mă uit printre cărţi şi aleg una care vrea citită la acel moment. Sau văd câte un titlu prin blogosferă care îmi atrage atenţia şi, aia-i! 

Is your TBR mostly print or e-book? // TBR-ul tău este majoritar în format fizic sau e-book-uri?

Exclusiv fizic. 

How do you determine which book from your TBR to read next? // Cum îți alegi următoarea carte pentru citit?

Aici, starea dictează. Dacă nu este vreo  carte pe care vreau să o citesc neapărat şi imediat, aleg în funcţie de starea emoţională. 

A book that has been on your TBR the longest. // O carte care așteaptă de mult în TBR-ul tău.

Fraţii Karamazov – F.M. Dostoievski, care mă aşteaptă cu răbdare de ceva vreme. Sper să îi vină rândul anul acesta.

A book that you recently added to your TBR. // O carte adăugată recent în TBR.

Iubire amară – Elena Ferrante. Ok, se bate pentru prioritate cu Visul îşi alege visătorul – Laini Taylor în privinţa căreia sunt foarte curioasă. Din cauza ta, Ana! :))

A book on your TBR list strictly because of its beautiful cover. // O carte aleasă doar pentru copertă.

Niciuna, deşi şi coperta are importanţa ei. Sare în ochi, dar dacă nu are şi o poveste care să mă atragă… Pot spune că, până în prezent, atât coperta cât şi titlul care mi-au atras atenţia au avut şi o poveste minunată. 

A book on your TBR that you never plan on actually reading. // O carte din TBR pe care nu plănuiești să o citești vreodată.

Nu am aşa ceva. Îmi aleg doar cărţi pe care să le citesc cu drag .

An unpublished book on your TBR that you’re excited for. // O carte nepublicată pe care o aștepți cu nerăbdare.

În acest moment, nimic.

A book on your TBR that basically everyone has read but you. // O carte din TBR-ul tău pe care a citit-o mai toată lumea, dar nu și tu.

 Ar fi cam tot TBR ul meu. :))) Pentru că sursa mea pentru TBR sunt recenziile.

A book on your TBR everyone recommends you. // O carte pe care toată lumea o recomandă.

Nu am zărit în ultimul timp o carte fenomen. Multe şi minunate recomandări, da!

A book on your TBR you’re very excited to read. // O carte din TBR pe care abia aștepți s-o citești.

Iubire amară – Elena Ferrante.

The number of books on your Goodreads TBR shelf. // Numărul de cărți de citit din lista ta de pe Goodreads.

Ruşinică, ruşinică să-mi fie!!! :))  Nu am una.

Mi-a plăcut mult acest tag, am avut prilejul să mă reanalizez ca cititor şi mi-am luat un moment doar pentru mine, ceea ce e minunat. Vă invit cu drag să faceţi la fel!

 

 

Copila de zăpadă – Eowyn Ivey

„Nu trebuie sa înţelegi miracolele ca să crezi în ele, iar Mabel ajunsese de fapt să simtă chiar contrariul. Ca să crezi, probabil trebuie să încetezi să mai cauţi explicaţii şi, mai degrabă, să ţii lucrul acela mic în mâinile tale atâta vreme cât îţi stă în puteri, înainte să ţi se scurgă precum apa printre degete.”

Copila de zăpadă ne îndeamnă să credem în magie, miracole. Adânc prinşi în realitate,  este mai greu să o facem. Sau e nevoie de o mare suferinţă pentru a ne agăţa de un vis, să dorim să ni se întâmple un miracol ?

thumbnail

Mabel şi Jack au încetat să mai creadă în miracole şi fericire, odată cu moartea copilului lor. Şi-au lăsat vechea viaţă în urmă şi au plecat în Alaska, ţinutul iernii, pentru a-și clădi o nouă viață. Se au unul pe celălalt şi întinderea nesfârşită, de basm, a iernii. O înstrăinare emoţională a celor doi completează sălbăticia locului, traiul greu. Apropierea dintre cei doi se reface treptat, în timp ce muncesc din greu pentru asigurarea pâinii cea de toate zilele. Gesturile stângace de apropiere dintre cei doi par a fi,  mai degrabă cele dintre doi oameni aflaţi la început de drum, nu a unui cuplu care a petrecut mulţi ani împreună. Un moment de joacă  şi de magie, le schimbă complet vieţile. Readuce iubirea şi magia în vieţile lor. Ca doi copii, clădesc un om de zăpadă,  odată cu prima ninsoare, moment care coincide cu apariţia copilei de zăpadă în viaţa celor doi . Apariţia misterioasă a Fainei ,  odată cu venirea iernii şi dispariţia sa pe timpul sezonului cald m-a făcut să mă întreb dacă este reală sau doar o plăsmuire a minţilor celor doi. Sau, miracolele şi magia chiar există? Într-un ţinut atât de ireal de frumos, sălbatic şi dur, povestea din basmul rusesc, Snegurocika, basm pe care tatăl  lui Mabel i-l citea în copilărie, este transpus în realitate? 

„La vârsta mea înaintată, înţeleg că viaţa în sine este adesea chiar mai fantastică şi mai teribilă decât poveştile pe care le credeam când eram copii şi că poate e nici un rău în a descoperi magicul printre copaci.”

O poveste plină de emoţie şi de frumuseţe. Ca un basm, un tablou emoţionant de iarnă, de o frumuseţe fantastică. Totul pare ireal. Ireal de frumos. Alaska cea sălbatică şi rece, le readuce celor doi iubirea, speranţa, bucuria. Găsesc prietenia necondiţionată, un nou sens al vieţii. Printre munţii şi pădurile sălbatice, printre brazdele de pământ muncite din greu pentru a putea supravieţui iernii crunte, totul se schimbă. Totul e magic, fantastic, dar, totuşi atât de real.

O poveste atât de frumoasă, care mi-a transmis atâtea sentimente de tot felul, o poveste deosebită! Mulţumesc, Cătălina Coman –  Porţia de citit.