Extraordinarele circumstanţe al vieţii lui Weylyn Grey – Ruth Emmie Lang

„Născut în mijlocul viscolului, orfan, şi se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey stârneşte o curiozitate nemăsurată din partea tuturor celor care îl întâlnesc. Oamenii spun ca odată ce Weylyn se avântură în lumea ta, ţi-ai dori să nu mai plece. Însă ce îl face să fie atât de diferit? Cum de posedă abilitatea de a transforma vieţile celorlalţi? Cum reuşeşte să găsească şi să creeze magie în orice lucru comun?”

weylyn

Povestea lui Weylyn este asemenea unui basm. O lectură atât de frumoasă, încât am dori să nu se mai sfârşească. Să rămânem cât mai mult în lumea plină de bunătate şi magie a protagonistului. Deşi viaţa nu i-a oferit prea multe bucurii, Weylyn a reuşit să îşi păstreze umanitatea şi să lase în vieţile celor care l-au cunoscut, bunătate, bucurie, dragoste şi totodată fascinaţie. La naşterea sa, deşi era vară, viscolul s-a iscat din senin. Probabil o prezicere pentru viaţa de care avea să aibă parte. Rămas orfan, alege să trăiască în pădure, unde lupii şi restul vieţuitoarelor îi devin cei mai buni prieteni. Viaţa  l-a învăţat să se descurce singur din fragedă copilărie, iar solitudinea l-a ţinut deoparte de duplicitatea şi răutăţile lumii. De aici, o naivitate înduioşătoare, dar şi tendinţa de a fi colpeşit odată ce poposea între oameni. Oscila între dorinţa de a trăi printre ei, în momentele în care se simţea singur şi cea de a se întoarce la prima sa familie – pădurea şi lupii, în momentul în care oamenii îl dezamăgeau.

– Îmi e dor de unii oameni. Nu de toată lumea, desigur…

Ceea ce îi fascina pe cei din jur la Weylyn, era magia care, odată cu apariţia lui, se manifesta sub diferite forme. Ploua din senin, ningea dintr-o dată, plantele creşteau ca din apă. Cert este că, odată ce acesta popsea în viaţa lor, prezența sa își punea amprenta, rămânând în sufletul fiecăruia un om special și magic. Unii dintre oamenii pe care i-a întâlnit în rătăcirea lui prin viață, precum  sora vitregă, Lydia şi Mary Jane, constituie legături pe care le-a păstrat, puncte de reper într-o viaţă de rătăcitor, cu toată  detaşarea lui, menită să îl ţină deoparte de zbuciumul său, de dorința sa de a nu se lega prea mult de oameni sau de un anumit loc, astfel încât să nu se mai simtă singur și fără rădăcini.

-Nu plânge de două ori pentru același lucru. Scoate tot prima oară, chair dacă este zgomotos sau răvășit. Apoi se termină.

Mi-a plăcut mult povestea lui Weylyn. O poveste de viață în care magia se îmbină cu realitatea. O poveste despre fiecare, până la urmă. Cu toții rătăcim prin viață într-un fel sau altul, oricât de înrădăcinați am crede că suntem. Nu ai cum să nu îl îndrăgești pe Weylyn, acest om magic care transmite bucurie, emoție și bunătate printre rândurile poveștii. Pentru câteva ore călătorim cu el într-o lume fantastică din care nu am mai vrea să plecăm. Și cu toate că realitatea este  prezentă: cu tristețe, frici, dureri, Weylyn deține capacitatea de a o face mai bună și mai frumoasă – așa cum doar magia are puterea să o facă.

Mi-am desfăcut degetele, iar licuriciul a plutit între copaci….La început, au fost doar câțiva , apoi o duzină, apoi sute de faruri care pluteau în sus și în jos în ceea ce părea a fi un soi de pelerinaj…

licurici-1-1
Sursa-Fabrica de gânduri

36 de gânduri despre „Extraordinarele circumstanţe al vieţii lui Weylyn Grey – Ruth Emmie Lang

Lasă un răspuns la anasylvi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s