Fiica tăcerii – Kim Edwards

„Mai târziu, când rememora noaptea aceea – și avea să se gândească adeseori la ea în următoarele luni și ani, punctul de cotitură a vieții lui, momentul în jurul căruia întotdeauna se va concentra totul-ceea ce își amintea erau liniștea din cameră și cum ningea afară liniștit, fără contenire”.

fiica

Fiica tăcerii este o poveste de viaţă copleşitoare. O decizie luată sub imperiul traumelor trecutului, schimbă, în mod brutal şi implacabil vieţile protagoniştilor. „Răsfoind” paginile de pe Târgul Cărţii, m-am oprit asupra cărţii care avea să îmi dezvăluie o poveste care nu are cum să te lase indiferent. Povestea stigmatului aruncat asupra copiilor diferiţi, cei născuţi cu sindrom Down. Povestea unei societăţi preocupată de perfecţiune şi gura lumii, o societate în care asemnenea copii sunt văzuţi ca nişte balauri cu şapte capete. Lucru, de altfel prezent şi în zilele noastre.

Începu să ningă cu câteva ore înainte ca ea să simtă primele semne ale travaliului. El stătea lângă fereastră, privind cum vârtejurile de zăpadă se umflau, apoi se răsuceau, împrăştiindu-se pe pământ.

Martie 1964. Doctorul David o ajută pe sotia sa, Norah, să dea  naştere copilului lor. Însă, surpriză, erau doi copii. Dacă băieţelul este un copil perfect sănătos, fetiţa prezintă semnele evidente ale sindromului Down, lucru care îl sperie pe David-marcat de boala şi moartea surorii sale, când aceasta era doar o copilă. Amintirea suferinţei din copilărie îl face pe acesta să ia o decizie pe atât de crudă, pe atât de justificată în mintea sa. Decizie care îl va urmări întreaga viaţă. Astfel, o dă pe Phoebe asistentei sale, Caroline să o ducă într-un centru pentru copii cu dizabilităţi. Îi spune lui Norah că fetiţa lor a murit la naştere, crezând că aşa va scăpa de trecut şi de suferinţă. Însă această decizie îl va urmări toată viaţa. Regretul, minciuna şi vina vor duce la destrămarea a tot ceea ce a clădit.

Totul în jur era exact la fel, dar ea cu siguranţă nu mai era femeia care plecase de aici în toiul nopţii trecute…

Devotată lui David, dar şi îndrăgostită în taină de acesta, Caroline acceptă ceea ce îi cere. Însă, odată ajunsă la centru şi vâzând condiţiile de acolo, ia o decizie extrem de curajoasă – să păstreze fetiţa, luptând pentru dreptul său la o viaţă normală. Ceea ce a şi făcut. Caroline – o străină i-a oferit iubirea şi şansă la o viaţă normală, luptând cu o societate în care nu era loc pentru copiii cu sindrom Down. Nu este uşor să creşti şi să intergrezi un copil văzut drept diferit de ceilalţi. Sau să îţi schimbi viaţa total. Lasă tot în urmă, aruncându-se într-o nouă viaţă, deloc cunoscută sau uşoară.

Nu îi înţelesese niciodată tristeţea, deşi o purtase cu el la rându-i, mai târziu, peste tot pe unde umblase.

De regulă, când citesc o carte, nu iau personajele la disecat, să le judec, să le fac analiză psihologică, îi iau ca atare. O parte dintr-un tot care crează povestea. Însă, cu această carte, totul a venit natural. Nu prea are cum să nu vină. Dacă prima tendinţă a fost cea de a-i judeca decizia lui David, pe parcurs am avut momente când i-am acordat circumstanţe atenuante. Să înţeleg ceea ce l-a motivat. Dar, nu prea am reuşit să îl disculp. Şi-a abandonat fiica doar pentru că s-a născut  diferită, şi-a minţit familia, oferindu-le o viaţă de minciună şi suferinţă, ţinut prizonier de trecut. Norah trăieşte cu durerea pierderii copilului său, Paul creşte simţind mereu că îi lipseşte ceva. Preţul plătit pentru acest lucru va fi destul de mare. O carte pe care cu greu am lăsat-o din mână, plină de o mulţime de emoţii, răzvrătire, neputinţă. Dar şi tristeţe. Pentru că este o poveste profund tristă. Dar de o frumuseţe şi duioşie aparte. Mi-a plăcut mult şi o recomand cu toată inima. 

43 de gânduri despre „Fiica tăcerii – Kim Edwards

  1. Obsesia pentru perfecțiune a fost si va fi mereu prezentă în viața oamenilor. Indiferent de epocă, a existat mereu prejudecata de a ascunde, a marginaliza orice persoana e „altfel”.
    M-ai facut sa imi doresc sa citesc această carte. Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce articol frumos! Îmi place mult cum ai prezentat cartea. Pe mine m-ai convins! O caut și eu. Și așa eram în până de idei, vreau să mai citesc în română și de fiecare dată mă întreb… Ce să citesc? Am început anul cu o listă consistentă. 🤗

    Apreciat de 1 persoană

  3. Eu chiar am un caz asemanator:fetita cu Sindrom Down si baietelul nascut normal. Chiar daca a facut amniocenteza stia ca asa va fi…din pacate ambii copii erau in acelasi sac amniotic si nu a vrut sa sacrifice viata baietelului. Au plecat in Germania unde statul le ofera anumite conditii…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s