Dublă identitate -S.K.Tremayne

„Moartea celor pe care îi iubeşti este mult mai rea decât propria noastră moarte şi da, toată dragostea este o formă de sinucidere, te distrugi pe tine, te predai, ucizi ceva în tine, de bunăvoie, dacă iubeşti cu adevărat.”

dubla identitate

Dublă identitate este o carte sfâşietoare de la început până la sfârşit. O carte a incertitudinilor, bănuielilor. O poveste în care doar trecutul reflectă momente de bucurie. Şi care s-au şters definitiv, de parcă nu au existat. O analiză psihologică a sentimentului de vină. Un amalgam de stări care ar putea înnebuni pe oricine.

Copiii care îşi pierd părinţii se numesc orfani. Dar, cum se numesc părinţii care îşi pierd un copil?

După moartea uneia dintre gemenele lor, Angus şi Lydia încearcă să meargă mai departe. Deşi totul este destrămat. Vieţile lor, iubirea care, cândva i-a legat, cariera înfloritoare a lui Angus. Se agaţă de ramăşiţele iubirii şi a încrederii, care, însă le alunecă printre degete. Geamăna rămasă este singurul motiv care îi mai ţine împreună, în realitate. Neîncrederea şi furia latentă este tot ce a mai rămas. Infidelitatea Lydiei şi moartea fetiţei au căscat hăul dintre ce doi.

TORRAN

În încercarea de a-şi salva căsnicia, dar şi din motive financiare, cei doi decid să se mute pe insula Torran unde, bunica lui Angus i-a lăsat o casă.Un loc sălbatic, o climă înspăimântătoare, însă de o frumuseşte ireală. Însă, incertitudinea este mult mai înspăimântătoare. Din momentul în care Kristie, geamăna rămasă în viaţă le spune că, de fapt este Lydia, psihicul celor doi se zdruncină. Urmează întrebări, zbucium, regrete, ies la suprafaţă lucruri adânc îngropate în minte. 

lighthouse-1246049_960_720
Sursa – Pixabay

Cum spuneam – o poveste în care zbuciumul, durerea şi incertitudinea ies dintre pagini. Întrebări, peste întrebări. Frică, vină. Răvăşitor. Totul într-un ambient sinistru, rece, ameninţător. Să nu ştii care dintre copiii tăi este viu, să nu ştii dacă eşti uşurat sau nu, să nu poţi să îl ajuţi cu zbuciumul propriu prin care trece. Groaznic! Cartea  răscoleşte profund. Fie că eşti sau nu părinte. Modul în care este scrisă povestea ne transpune complet în psihicul personajelor – poţi simţi furia mocnită a lui Angus, o vezi pe Sarah pierzându-şi minţile. Zbuciumul fetiţei izbeşte precum ploaia şi vântul în pereţii reci ai casei. O poveste care mi-a plăcut, m-a impresionat, mi-a pus mintea la contribuţie. Finalul, neprevăzut. La fel de dureros şi incert, dar cu promisiunea unui viitor mai frumos.

portrait-3064773_960_720
Sursa – Pixabay

31 de gânduri despre „Dublă identitate -S.K.Tremayne

  1. “Copii fără părinți se numesc orfani dar părinții fără copii cum se numesc?” Numai fraza asta îți da fiori. Nu sunt părinte dar nici nu vreau să-mi imaginez cum e sa nu știi unde e copilul tău…
    O recenzie clară, frumos expusă.
    Cred ca o sa o cumpăr și eu, sa aflu povestea acestor gemene 🤔
    Multumesc frumos.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s