Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

„Literatura are acelaşi rol ca o lumânare în mijlocul unui lagăr în miezul nopţii. O lumânare aproape că nu luminează, dar ne permite să vedem cât întuneric există în jurul ei.”

bibliotecara

De mult timp am pus ochii pe această carte, dorindu-mi să o citesc. Şi cum la Târgul Cărţii găsesc doar cărţi minunate, dorinţa mea a devenit realitate.

Deşi nu sunt la prima carte despre Holocaust, Bibliotecara de la Auschwitz reuşeşte să izbească încă o dată prin povestea evreilor ajunşi în groaznicul lagăr. Nu are cum să nu te îngrozească modul în care au fost trataţi evreii în timpul celui de-al doilea război mondial. Bibliotecara de la Auschwitz este o poveste dură, brutală. O poveste despre vieţi mutilate, copilării furate. Dar şi despre curaj şi despre cum te  agăţi de un scop pentru a suporta realitatea.

„A începe să citeşti o carte este ca şi cum te-ai urca într-un tren care te duce în vacanţă.”

Dita Kraus are 14 ani. Este o fetiţă curajoasă a cărei misiune este să aibă grijă, în mare secret de biblioteca din blocul 31. Biblioteca este formată din câteva cărţi ponosite pe care le ascunde şi le protejează de teribilul Josef Mengele, un personaj odios, capabil de atrocităţi greu de imaginat și digerat. Micuţa şi temerara Dita, apără cu preţul vieţii cele 8 cărţi. Am admirat-o profund pe această fetiţă, mi-ar fi plăcut să o cunosc. Dar, mai ales, mi-aş fi dorit să aibă altă viaţă. O copilărie… Şi-a căutat refugiul şi puterea de a înfrunta iadul în cărţi.

„Unii ar putea crede că este un act de curaj inutil într-un lagăr de exterminare, atunci când există alte preocupări mai presante: cărţile nu vindecă boli, nu pot fi folosite ca arme pentru a putea doborî o armată de călăi, nu ţin de foame şi nici de sete. Este adevărat, cultura nu este necesară pentru supravieţuirea oamenilor, necesare sunt doar pâine şi apă. Este adevărat că omul supravieţuieşte dacă are pâine să mănânce şi apă să bea, mulţumindu-se cu moartea omenirii.“

Cartea este un tablou pictat cu acurateţe a ceea ce s-a petrecut zi de zi într-un lagăr de concentrare. O poveste dură care m-a strâns în spate. Oricâte cărţi despre acest subiect aş citi, nu sunt niciodată pregătită sufleteşte pentru a trăi cu personajele, încă o dată, în iad. Pentru că, citind această carte ne putem face o idee despre ce înseamnă iadul. Câte un strop de umanitate şi inocenţă, apare, din când în când prin intermediul unor personaje care nu şi-au pierdut sufletul de tot şi care cred, încă că viaţa şi dragostea sunt posibile. Le veţi descoperi cu mare drag şi le veţi admira. Să mai poţi spera în asemenea loc, e un miracol, o forţă!

Auschwitz nu-i omoară doar pe nevinovați, omoară și inocența

O poveste despre curaj, putere, speranţă. Cum poţi să mergi mai departe după asemenea experienţă traumatizantă? După ce pierzi tot? Familie, prieteni, demnitate, libertate.

Oricât aş vrea să vorbesc şi să transmit despre despre această carte, cuvintele nu sunt suficiente. Doar citind, trăind alături de Dita şi celelalte personaje  poţi simţi ceea ce autorul transmite, atât de viu. Nodul din stomac, revolta, neputinţa, foamea, frica, durerea, dar şi speranţa, chiar dragostea.

O carte scrisă frumos, profund, viu. Şi pe care o recomand cu mare drag!

42 de gânduri despre „Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

  1. Este și pe lista mea! In ultimul timp am citit astfel de cărți și am fost surprinsă că îmi plac! Au o încărcătură emoțională foarte mare si sunt memorabile! Felicitări pentru recenzie!

    Apreciază

  2. Filmele, cartile si documentarele care au ca tematica Auschwitzul sunt ravasitoare.
    Dar nimic nu se compara cu o vizita acolo. E unul din putinele locuri in care nu m-as intoarce.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Am citit o singura carte despre Auschwitz si m-a impresionat teribil. Eram si foarte tanara, e adevarat 🙂
    Imi place cum ai facut prezentarea acesti arti pe care ne-o recomanzi, m-a convins sa o citesc.
    Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Am fost la Auschwitz. Ce simti si ce vezi acolo este dincolo de cuvine…si acum orice carte as citii despre acel loc m-ar duce imediat cu gandul la ce am vazut. Mult prea dureros!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s